Făra speranţă..

Mă simt gol. Mă simt satul de tot ce mă inconjoară,mă oboseşte… Vreau o pauză,vreau lumea mea ,fără nimic in jur. m-am săturat de blocurile triste,de masinile din jur ,de aglomeraţie,de internetul care parcă şterge minţi,de tot.  Nu mai suport sa văd pe stradă atâtea feţe triste,false.. Ştiu că probabil e doar un vis,dar vreau o casa undeva ,intr-un loc uitat de lume. Undeva,unde să nu pot auzi decât păsările..ziua ,soarele să-mi zâmbească iar noaptea stelele sa danseze pentru mine,luna să-mi vegheze somnul. Să nu ma cunoască  nimeni şi sa pot urla ,sa audă lumea cât de fericit sunt..Să pot dansa de bucurie fără ca cineva să mă privească ca pe un nebun,ba chiar sa mi se alature… Nicaieri nu cred că poate fi aşa..ştim cu toţii cum sunt românii noştri. Incuiaţi la minte… În fine,eu mă voi culca şi îmi voi continua visul pentru că doar aşa va ramane….